vineri, 6 ianuarie 2012

Nu stiu cate persoane vor deschide acest blog, cati il vor citi, cati vor vrea si vor putea sa inteleaga ce vrem sa spunem.
Ca o ironie, exista si vor mai exista oameni care, din cauza unor accidente ale caror motive - uneori- raman nestiute, nu reusesc sa tina pasul cu societatea. Cu un nume care, uneori, cu voie sau fara voie deranjeaza, li se spune handicapati. Persoane cu dizabiltati. Persoane care au nevoie de ajutor. Ajutor care uneori,sau nu vine, sau vine prea tarziu,Uneori vine sub o forma greu de acceptat.Cand vine din snobismul unora.Sunt oameni care ajuta pentru propria imagine.Radio, TV, presa. E buna si asta, dar, mai incet.{Prea mult zgomot deranjeaza}
Acestor oameni le pun la dispozitie acest blog. Poate le e mai usor sa-si exprime un gand, sa-si spuna pasul, sa comunice, sa se vada ca exista si sa afle si altii ca exizsta..Fiindca  unii  sunt singuri. Si singuratatea  deseori  invinge.Invinge si ingenunchiaza. Persoane, personalitati, mandrii.
 Tocmai in aceste momente si-ar putea gasi utilitatea acest blog. I-mi doresc sa ajute. Sa fie o pagina care  atunci cand  e deschisa, sa  fie un interlecutor care sa aline.Singuratati  si poate, suferinti    




                              Dupa cum vedeti  acesta sunt eu. Sau...eram. Acum  cativa ani.
                                                     Azi, sunt dupa o batalie pierduta
                                                                                                                    Ne mai auzim

    

Un comentariu:

Ana Maria spunea...

Eu am vazut mereu in invingator, niciodata un invins. Sunteti un exemplu pentru multi, un om care a luptat cu viata si incercarile ei, care a demonstrat ca poate tine pasul cu provocarile vietii. Sa va dea Dumnezeu sanatate si putere sa mergeti mai departe. Mereu un gand bun din partea noastra:)

Ana