Nu ştiu cum or fi alte inimi, dar a mea o ia razna rău de tot de câte ori văd aceste imagini ,,unice,,zic eu.Toţi zic vorba *colegi*, dar nu cred ca  toţi o pronunţă cu mândria care-mi învăluie vorba. Şi, credeţi-mă, nu mă joc de-a cuvintele.Tocmai d-asta nu pot să-i înţeleg pe  cei care au evitat întâlnirea  de 50 cu fel de fel de argumente.{nu zic,au  fost şi urgenţe}mai mult sau mai puţin credibile. 
Să fiu sincer, n-am fost elevul silitor care să merite aprecierile unanime ale domnilor profesori, dar nici ,,oaie neagră,, nu mă vedeau. 
După ani, am ajuns  să apreciez anii petrecuţi în şcoală poate mai mult ca mulţi alţii şi o dată cu aprecierea a crescut şi respectul  faţă de tot ce înseamnă şcoală    
////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
;i privind un mic  detaliu pe care  din cauza grabei nu-l vazusem mi-m dat seama ca nu sunt singurul